Citesc de câtva timp o carte a lui Amy Carmichael, apărută la editura Lampadarul de aur, cu titlul: Trandafirul. Autoarea a scris cartea când era bolnavă, deci şi cartea este despre durere, suferinţă sau mai bine zis pentru cei care trec prin suferinţă, durere.
Iată câteva citate din carte:
"Dar eu nu am descoperit că boala face rugăciunea mai uşoară... Dispoziţia pentru rugăciune nu pare a fi o floare a sufletului care creşte de la sine..."
"Dumnezeule, înnoieşte-ne în dragostea Ta azi
Ca zilei de mâine să nu-i ducem grija;
Tu, care-ai binecuvântat ziua de ieri,
Ne vei sprijini şi mâine."
"Adevărata valoare constă nu în ceea ce lumea condiseră a fi un succes, ci în înaintarea perseverentă atunci când totul ce e natural în om spune "Opreşte-te"."
"În faţa noastră pot sta furtunile. Valurile pot pătrunde în corabie. Nu ni s-a promis o călătorie liniştită. Să hotărâm, aşadar, în inima noastră că rugăciunea noastră primordială, dorinţa noastră cea mai adâncă să nu fie după cer albastru şi aer curat, ci după a avea întotdeauna parte de Prezenţa neîntristată a Căpitanului şi Stăpânului în corabia noastră."
"Eu cred că dragostea duioasă a Tatălui e rănită când noi îl presăm să aflăm motivul pentru care El se poartă cu noi într-un anumit mod, ca şi cum El nu ar fi dragoste, ca şi cum nu El, ci altcineva ne-ar fi ales moştenirea şi ca şi cum ceea ce El a hotărât să îngăduie ar putea fi mai puţin decât ceea ce e cel mai bun şi scump lucru pe care Dragostea veşnică l-ar putea da."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu