Adio, scutece!

Când fiica mea cea mică avea 6 luni am citit aceste informaţii. Şi am început să aplic ce am citit, deşi la facultate ne-au spus că copii nu îşi pot controla sfincterele doar cândva pe  la doi ani. Am început dimineaţa: cum s-a trezit, imedeat am pus-o pe oliţă, şi nu ştiu de unde ştia, dar ştia ce aştept de la ea şi cum şi-a terminat treaba imedeat s-a şi ridicat. Şi de aunci avea un reflex, dacă o puneam pe oliţă urina, s-a obişnuit să facă şi lipsa mare în oliţă, pentru asta chiar cerea oliţa, dacă eram în parc, nu putea să facă în scutec, trebuia să vin acasă cu ea. Totuşi am folosit scutece până la un an jumate, mai mult pentru comoditatea mea şi pentru siguranţă, deoarece pe atunci mai mergeam la şcoală, nu eream tot timpul cu ea...

Cu Balazs a fost la fel. De la 6 luni foloseam regulat oliţa mai ales după trezire, lipsa mare doar în oliţă sau wc, dar am folosit şi scutece. Până acum trei săptămâni, când m-am săturat să dau atâţia bani pe scutece. Prima zi cu chiloţi l-am schimbat de nu ştiu câte ori. A doua zi îmi spunea când făcea, deci nu aveam timp să ajungem în baie. A treia zi ne-a luat o viroză deci i-am pus scutec, dar deşi avea febră mă anunţa din timp că are nevoie de oliţă. Fiindcă era bolnav am mai stat o zi cu scutece, dar după aceea le-am pus deoparte. Şi după trei nopţi a refuzat seara să-i punem scutec. De două ori a fost nevoie să schimb lenjeria noaptea, la început. Se mai întâmplă să nu fim atenţi la el, sau din alte motive se udă, dar rar. Şi cu toţi ne simţim mai bine. Am o singură întrebare: de ce nu ne-am lăsat mai repede? Cred că ştiu răspunsul, doar că nu-mi place să-l aud.