Experiențe

Voi începe cu una foarte plăcută.
Am fost în parcul copiilor. Una dintre fete a adus cu ea o gentuță cu jucării. Deja ne pregăteam să ieșim din parc, când și-a dat seama, că a pierdut-o. Și-a adus aminte unde a lăsat-o. Am pornit spre locul acela. Nu credeam, că o vom găsi, deoarece trecuse de atunci o oră jumate - două ore. Dar, deși nu-mi venea să cred, era la locul unde o uitase fata, doar că un băiețel se juca cu jucăriile din ea. Băiețelul era cu mama. Mă gândesc că se vedea pa fața noastră că căutam acea gentuță. Ne-au dat-o. Și noi am fost foarte fericiți. Nu pentru că jucăriile valorau foarte mult, ca preț, ci pentru că însemnau mult pentru fetița noastră. Și acuma sunt uimită și mulțumesc lui Dumnezeu pentru această frumoasă experiență. Iată că și la noi se poate, sunt mame și copii cintstiți, care nu iau ce nu este a lor. Nu știu dacă e doar cinstea sau faptul că era un loc public, cu oameni, copii în jur unde nu poți ști a cui este, cine te vede... Oricum, suntem bucuroși.

Altă experiență.
Zilele trecute am fost cu copiii la bibliotecă. Am mers cu tramvaiul, dar plănuiam să vin cu ei pe jos acasă, căci nu e ușor să călătorești cu patru copii și cu cărucior. În drumul spre bibliotecă când a oprit tramvaiul - eram pregătiți să urcăm la prima ușă - vatmanul s-a oferit să ne ajute. La întoarecere când am trecut pe lângă stația de tramvai chiar venea tramvaiul și fiindcă nu era multă lume, am hotărât să ne întoarcem tot cu tramvaiul, deaorece drumul pe jos ar fi fost cam o oră. Tot la prima ușă am încercat să urcăm. Mai întâi au urcat copiii, apoi eu am încercat să urc căruciorul cu copilul. Nimeni nu s-a obosit să ne dea o mână de ajutor, dar ne-am fi descurcat, căci am luat căruciorul sport, care e foarte ușor. Singura problemă era, că ușa tramvaiului era puțin îngustă, căruciorul trebiua la un moment dat puțin înclinat. Nici o problemă. Prima ușă era deschisă si de partea vatmanului, care vorbea cu un domn în cabina lui. Când căruciorul era pe jumătate în tramvai iar eu încă jos, tramvaiul a pornit. Am strigat să aștepte un pic, oricum ne-am urcat repede, doar că la prima ușă eram 5 persoane iar la celelalte una sau nici una. În sfârșit, am reușit... ușa s-a închis după noi.